MARIANA DURLEȘTEANU: „Nu-mi place să devin „mijloc” de rezolvare a problemelor, vreau să fiu „subiect” în negocieri”

Despre Mariana Durleșteanu mass-media și mediul politic au început să scrie, să discute din momentul în care a fost propusă de fracțiunea socialiștilor din Parlamentul de la Chișinău la funcția de prim-ministrul al țării. Durleșteanu a deținut între 2008-2009 funcția de ministru al Finanțelor. Anterior, între anii 2005-2008, a deținut funcția de ambasador al Moldovei în Marea Britanie. În 2009-2011 a fost Banker Senior la Banca Europeană pentru Reconstrucție si Dezvoltare. Din 2011 până în prezent activează în domeniul petrolier. În 2019, Mariana Durleșteanu a fost inclusă în topul Forbes România al celor mai influente femei.

Dacă nu ați fi avut propunerea de a candida pentru funcția de prim-ministru, v-ați fi lansat, astăzi, în politica moldovenească?

Am urmărit totdeauna trendul și tensiunile politice din Republica Moldova, indiferent de faptul că eram la București sau la Londra. Invitația politicienilor de la Chișinău de a fi potențial candidat la funcția de prim-ministru a fost, probabil, un stimulent în decizia mea de a intra în vârtejul politicii. Da, cu siguranță, mă lansam în politică. Cu atât mai mult că anterior avusesem propuneri din partea mai multor formațiuni politice – atât din R. Moldova, cât și din alte tari. Deci, politicul a făcut parte din viața mea, iar acum am decis să fac politică alături de o echipă de profesioniști cu verticalitate.

Ați scos un partid din anonimat – Partidul Legii și Dreptății. Asta chiar dacă generalul Alexei în anii 90 a făcut revoluție în contracararea corupției, dând „publicității” nume sonore certate cu morala și legea. Ați fi putut accepta invitația altui partid, odată ce ați afirmat că ați avut mai multe oferte. De ce generalul Alexei? De ce un partid cu șanse mici de a obține minimum de 5% pentru a trece pragul electoral?

Trebuie să recunosc, am studiat ofertele primite la fel de migălos de parcă aș fi negociat un contract de business de milioane. Știu că mulți se întreabă și caută subiecte de conspirație în jurul persoanei mele – „pe cine are Durleșteanu în spate?”. Este o emanație a scursurilor din politica moldovenească – conspirații, scindări, „turism politic”, clonare etc. Nu vreau să intru prin așa căi în politică. Am ales un partid care se bazează pe doctrina creștin-democrată, pentru că anume ea este cea mai aproape de principiile și valorile pe care le împărtășesc eu – familie, educație, economie bazată pe dezvoltare și investiții. Deși, recunosc, pragul de 5% este unul mult prea ridicat pentru Republica Moldova. Suntem o democrație tânără, în formare și trebuie oferite oportunități formațiunilor politice să-și demonstreze abilitățile de gestionare a treburilor statului. În opinia mea, acesta ar trebui coborât până la 3%. În Georgia, de exemplu, limita de accedere este de 1%, dar la densitatea populației noastre ar însemna un parlament prea fragmentat și pestriț. Iar 3% ar asigura prezența în forul legislativ a mai multor partide capabile și compatibile să formeze coaliții de guvernare. De ce „un partid dat uitării”? – cum spuneți. Pentru că niciodată nu mi-a plăcut să fiu „musca la arat” din fabula lui Donici. Vreau să muncesc pentru a obține performanțe, nu să culeg roadele altora.

Un subiect politic care nu poate fi trecut cu vederea – regimul de guvernare în Republica Moldova. Care ar fi modelul cel mai potrivit: prezidențial, parlamentar sau mixt? Este Moldova, cu tradiția culturii politice pe care o are, capabilă să însușească modelul parlamentar?

Cred că modificarea Constituției, în 2000, cu referire la modalitatea de alegere a șefului statului a fost o decizie oportună și benefică pentru sistemul politic moldovenesc. Parlamentarismul este formula veritabilă a democrației europene. Hotărârea Curții Constituționale din 4 martie 2016, prin care s-a revenit la alegerea șefului statului prin vot direct, îmi provoacă nedumerire până în prezent. Președintele Republicii trebuie să fie ales de către Parlament, Parlamentul fiind constituit din cei mai destoinici reprezentanți ai poporului. Din acest considerent este foarte importantă mobilizarea electoratului și asigurarea unui vot conștient, informat. Iată de ce, printr-un cadru legal – trebuie de interzis traseismul politic, care în cele mai dese cazuri se asociază în mentalitatea noastră cu corupția politică. Asta chiar dacă organele competente nu au demonstrat-o niciodată, menținându-se doar la nivelul retoricii politice de acuzare reciprocă între oponenți. În primul rând, alegerea președintelui de către deputați ar asigura o colaborare instituțională eficientă între verigile puterii executive și legislative. În al doilea rând, ar mai fi efectul economic. Suntem o țară prea săracă ca să organizăm atâtea scrutinuri, atâtea cheltuieli nejustificate. În felul acesta, votul deputaților ar putea fi comparat cu votul electorilor în sistemul American. Alegem deputații, care ne reprezintă, iar ei aleg șeful statului în baza votului de încredere pe care l-am acordat dânșilor.

În contextul crizei politice, și Curtea Constituțională a devenit subiect de dezbatere. Care ar fi în viziunea D-voastră mecanismul cel mai potrivit pentru selectarea înalților magistrați?

Cu regret, politicul a avut un impact negativ asupra imaginii Curții Constituționale. Vă amintiți numai ce comportament au avut magistrații în perioada regimului Plahotniuc, „fierbintele” iunie 2019, ca apoi să-și dea demisia in corpore. Se creează impresia că și astăzi membrii CC nu sunt aboliți de sindromul „simpatii politice” față de cei care i-ai delegat. Probabil, omenește, e justificat. Dar nu și din perspectiva eticii și moralei judiciare. De asta pledez pentru un concurs transparent, nu unul mimat, și desigur, nu pe selectarea candidaților după apartenență politică.

Ce opinie aveți despre actuala organigramă a Guvernului? Prea multe ministere sau dimpotrivă?

E o problemă, dacă vreți. La ora actuală, Guvernul de la Chișinău are o structura „la grămadă”, cu responsabilități neasumate, haotice. Nu văd, de exemplu, cum poate funcționa un Minister struțo-cămilă cum este cel pentru Protecția Muncii și Medicină. După ce criterii alegem aici ministrul. Criza pandemică a fost un argument al eșecului în acest sens. Nu-mi este clară nici finalitatea reformelor în domeniul Științei și Cercetării. Care este totuși rolul Academiei de Științe a Moldovei? De ce doctori habilitați din institutele care erau parte componentă a Academiei trebuie să fie în supunere unor funcționari promovați pe criterii politice la Ministerul Culturii, Educației și Cercetării? Îmi este cunoscută soarta oamenilor de știință din Moldova, care au devenit marginalizați în urma unor reforme nedefinite până la capăt, dirijate de anumite interese. În contextul evoluțiilor actuale, desigur, e nevoie de un Minister al Științei și Inovării. Desigur, Guvernul are nevoie de o resetare. De asemenea, ar fi loc pentru discuții în ce privește compatibilitatea funcției de ministru cu cea de deputat, fapt permis de legislația statului român. În Moldova aceste suprapuneri de mandate sunt incompatibile, după modelul Constituției Franceze, din care s-au inspirat autorii Constituției Republicii Moldova în 1994.

Ar putea fi Mariana Durleșteanu, repetat, candidata blocului PSRM-PCRM la funcția de prim –ministru, dacă stânga politică ar fi favorizată în viitorul Legislativ? Cu atât mai mult că și dl Voronin a dat aprecieri înalte profesionalismului D-voastră?

Haideți să nu împărțim pielea ursului care se plimbă prin pădure. La această etapă, obiectivul nostru este sa accedem în Parlament și sa fim echilibrul între forțele antagoniste, rigide, orgolioase pentru a evita perpetuarea crizei politice din țară și a sluji în beneficiul alegătorului. Apropo, dar, de ce credeți că Durleșteanu nu poate fi candidata centru-dreptei politice?

Ați fost numită, în ziua depunerii actelor la CEC, o Thatcher a moldovenilor. Vă place această comparație?

Nu pot să-mi dau auto-aprecieri, însa sunt onorată de o asemenea comparație. Sunt Mariana Durleșteanu – perseverentă, nonconformistă și deloc arogantă.

Unii consideră că Durleșteanu ar fi antipodul Maiei Sandu, care prezintă o altfel de formulă a feminismului în politică…

Dacă ar fi loc de discuții despre caractere, atunci, cred, antipod. Imaginea femeii în politică, însă, permite adoptarea mai multor modele – de la modul de a lua decizii până la stilul de vestimentație, tonalitate în voce și culoarea de ruj. Important este ca între femeile implicate în politică se existe oportunitate, nu rivalitate!

Poate fi Durleșteanu influențată, în perspectiva unor negocieri politice, postelectorale în special?

Sunt imună la tentative de influență. Nu-mi place să devin „mijloc” de rezolvare a problemelor, vreau să fiu „subiect” în negocieri, de altfel ca și în cele economice, financiare. Cred v-ați convins de aceasta în momentul când m-am retras din jocul politic legat de numirea prim-ministrului. Și, de ce nu, o spun fără de falsă modestie, am fost „buturuga” care a răsturnat „carul”, fiind declanșatorul anticipatelor!

Ce v-a oferit cariera diplomatică și de ce ați renunțat la ea?

O experiență în a înțelege doctrinele politice, dialogul unor politicieni moderni, compromisuri geopolitice și interesul național al statului pe care îl reprezinți. Am revenit, ulterior, la activitatea mea profesională de carieră – business și finanțe.

Referitor la cele 600 mln. de euro, pe care Comisia Europeană i-a promis Republicii Moldova. Deci, sunt reali sau sunt bani condiționați? Să înțelegem că guvern reformator, parlament pro–reforme (așa cum se menționează în declarațiile unor oficiali europeni) trebuie să fie unul de centru-dreapta? Dar dacă învinge stânga? Vor fi oferiți acești bani? Pot fi considerați ca „bani electorali”?

Banii se oferă sub condiții concrete ce vizează reforme concrete, proiecte în beneficiul oamenilor. Și, desigur, dacă se respectă statul de drept și democrația. Acești bani au fost agreați de Parlamentul European în noiembrie 2020 în contextul resetării țărilor Europene post – pandemie. Orice guvern funcțional ce respectă înțelegerile cu partenerii externi poate utiliza suma agreată sub condiții concrete. Acești bani nu trebuie vopsiți în nuanțe politice și electorale. În acest sens, unele comentarii au favorizat anumiți concurenți electorali.

Vă considerați o femeie bogată, fericită? Apropo, un eventual eșec în campanie ar însemna revenirea în business sau perseverare în continuare?

Bogăția mea este familia mea, copiii mei, baștina mea. Sunt o moldoveancă cu trăiri și emotivitate tipică. Ploile londoneze nu le-au „spălat”.

Referitor la politică: acesta este un proiect pe termen lung!

Mulțumim pentru interviu!

Interviu realizat de Eduard Balan

Share this post